Nu pot sa uit prea curand imaginea unui copilas de vreo 3-4 ani, plangand langa mama lui cazuta la pamant, decedata probabil… plin de sange caci abia ochii i se zareau… in incinta aeroportului de la Bruxelles…
Nu am fost acolo, nu stiu daca voi merge vreodata… insa de cand s-a intamplat tragedia am trait alaturi de poporul belgian suferinta lor… Trebuie sa fii inuman ca sa nu simti durere si frica nemarginita… puteai sa fii tu acolo, sau puteau fi ei… aici. Nu se mai poate discuta despre siguranta. Deja situatia e incontrolabila din moment ce frontierele exista doar pe harta… Dar altfel nu ar mai exista turismul… si suntem liberi, totusi… si avem dreptul de a vedea cu proprii ochi minunatiile lumii… dar oare libertatea unde se termina?
Sunt atat de suparata… atat de suparata pe tot ce se intampla si nu pot intelege… cum de noi, OAMENI fiind, ne hranim cu suferinta altor OAMENI?
Cum de OAMENII si-au luat asupra lor dreptul de a lua viata altor OAMENI? Nu inteleg ce vor sa demonstreze… Ca sunt puternici? Ca detin controlul? Ca se razbuna? Pe ce se razbuna? Am impresia ca nu demonstreaza absolut nimic si sincer, nu vad prea curand o raza de pace.
Pana si animalele se iubesc reciproc si chiar si unele animale din rase diferite au invatat sa se accepte… Legea junglei exista dintotdeauna dar asta nu inseamna ca nu se poate schimba ceva in orice moment. Visez la ziua cand vom fi cu adevarat liberi…liberi de tot ce este mai rau in noi!
ZILEcuNOPȚI 